Scurt istoric

Şcoala din Copăceni are o vechime foarte mare, înfiinţată în anul 1774 ca răspuns al împaratului Francz Iosif al II-lea faţă de răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, în politica iluministă pe care o imita după alţi suverani ai Europei. Documente care atestă existenţa acesteia le găsim în: Arhiva Mitropoliei Blajului, Arhivele Statului Turda, Fond Inspectoratul Şcolar 1919-1930. Şcoala din satul Copăceni, posedă un Extras funciar din anul 1926, intitulată Şcoala Greco- catolică, aşezată pe parcela zisă ,,între drumuri” pe care se afla o şcoală din bârne, cu două săli de clasă şi o cancelarie, acoperită cu ţiglă. În anul 1990, conducerea şcolii a fost preluată de d-nul prof. Borşan Iosif, care a iniţiat şi desfăşurat o amplă acţiune de reabilitare a şcolii, a reuşit să igienizeze cele două săli de clasă în scurt timp, redându-le şcolii, stăvilind entuziasmul agresiv al tinerilor din acea vreme. Faptul că la acea dată, baza materială era săracă şi necorespunzătoare, a necesitat eforturi deosebite pentru a o procura. Tot în această perioadă s-a reuşit şi introducerea gazului metan în şcoală şi a apei potabile. Numărul de elevi fiind în continuă creştere, s-a mărit numărul de clase. În anul 1996 s-au făcut demersuri pentru constatarea pericolului pe care-l prezintă corpul vechi, a cărui fundaţie s-a deplasat spre exterior, bârnele de la bază prezentau un grad înaintat de putrefacţie, existând un real pericol de surpare. În urma unui proiect, cu finanţare din partea Băncii Mondiale, Şcoala din Copăceni a fost una din cele 3 şcoli din jud. Cluj care au beneficiat de reconstrucţia unei noi clădiri.

În data de 17 noiembrie 2003, şcoala a primit numele de ,,Simion Balint”. Cu sprijinul Consiliului local,şcoala beneficiază de un calculator pentru secretariat,cu toate accesoriile şi legătură la internet.

În prezent, Școala ,,Simion Balint’’ Copăceni, din comuna Săndulești, Jud. Cluj, este organizaţia care a parcurs etapele creşterii şi utilizării, ca avantaj competitiv, al cunoştinţelor. Este, de asemenea, o organizaţie care are funcţiuni noi, în plus faţă de cele tradiţionale, şi anume: coordonarea, protecţia şi integrarea cunoştinţelor. Are, apoi, o tipologie nouă de manageri, managerii de cunoştinţe, care acţionează ca şi consultanţi ai conceptului de schimbare. Şcoala din Copăceni este o organizaţie care învaţă, care se caracterizează prin ,,învăţarea schimbării”, ,,prin a învăţa să înveţi” şi prin ,,învăţarea permanentă, continuă”. Se caracterizează, apoi, prin accentuarea externalizării activităţilor şcolare şi extraşcolare, pe afirmarea organizaţiei prin activităţi şi cunoştinţe sustenabile, care pe baza abordării echilibrate din punct de vedere economic, ecologic şi social, valorifică la nivel superior cunoştinţele şi celelalte resurse de care dispune şi pe care le atrage, generând pentru perioade îndelungate, eficienţă şi performanţă, multidimensională, validate de piaţă şi recunoscute de societate. Şcoala din Copăceni a reuşit diminuarea barierelor dintre diferite categorii de resurse umane (părinţi, comunitatea locală, elevi etc), dintre munca de la şcoală şi munca de acasă, dintre individ şi instituţie.